caramida

da`mi caramida.nu aia,cealalta

dar ce vrei sa faci?

incerc sa`mi cladesc increderea,daca nu vrea sa stea de buna voie,o zidesc si va sta.

incredera ta in cine?

in mine, cum in cine?

pai..cum adica o cladesti?

ee..nu vezi ce ma tot intrebi?..lasa`ma acum ca am treaba.

stai putin,ca nu inteleg.tu incerci sa`ti cladesti increderea zidint`o?

nu o zidesc,ii fac un suport ca sa stea dreapta

din caramizi?

da, din caramizi,greu de cap mai esti

sincer, sa fiu..eu nu vad nimic.decat un zid pe care il ridici.

da,mai...eu sper ca intr`o zi sa mi se cladeasca incredrea pe acest zid si sa vina la mine.pentru mine incredrea este o alta persoana din mine.

da, si ea se dezvolta in tine cu ajutorul tau.nu`i poti face un suport din caramida.tu esti suportul ei.

asa e,dar eu nu stiu cum sa`i fac acest suport si m`am gandit sa`l fac din caramida,poate cine stie..nu stiu sa`ti explic,dar cred ca, daca ii voi face acest suport de caramida...va devenii mai solida...

e total absurd ceea ce`mi spui,ar trebuii sa`ti pui aceasta incredre orba in tine, nu in zidul asta de caramida.e materie.incredrea e ceva abstract,e un sentiment.nu poti cladi un sentiment pe un lucru concret.

bine,dar increderea in oameni nu se bazeaza pe lucruri concrte, pe fapte.

da, asa e,dar gandest`te un pic,daca eu vin sa`ti spun ca X te mananca pe la spate,iar tu nu ma crezi,incredea pe care o ai in el nu se clinteste deloc.insa,daca tu incepi sa`ti pui semne de intrebare singur,incrderea in X incepe sa se destrame.corect?..vezi totul depinde in mare departe de tine.tu poti avea incerdere sau nu in X.

asa si aici ,cu zidul,degeaba iti fac un zid de caramida,daca increderea ta e subreda...