cand mi s`a adresa pt prima data fraza asta..mi s`a parut ciudata, dar uite ca are o boaba de adevar( mare).pana acum m`am lasat condusa..influnetata, de parinti de prieteni..n`am cautat in mine sa vad ce vreau sa fiu cine vreau sa fiu, nevoile mele corespun cu ceea ce vor ei de l amine??am cautat dar prea putin.de ce??..pai..fiecare are modele..si eu am desi n`am stiut ca am ..si atunci ..eu trebuie sa ma ghidez dupa ei..si evident ca nu sunt suficient de buna ca si modelele mele..si sunt vejnic nemultumita.of, greu sa fi om..sau 'nebun" ca mine :)...va trebuii sa invat sa ma pun pe mine in valoare..si atunci imi voi depasii modelele, chiar n`o sa mai am nevoide de ele...pur si simplu voi fi eu!!..
uite cate am descoperit..si totusi, nu cred..ca sunt capabila..sa trec la actiune...
toata lumea are etichete..la haine..la caracter..e un bun...gratuit sau costisitor...acum depinde la ce te gandesti.eu ma gandesc..la etichetele pe care fiecare avem tendinta sa le punem.da, TOTI punem etichete.chiar si eu, care mi`am zis ca n`am voie sa fac lucrul acesta.il avem in singe.e...un "bun"..preluat din societate, din familie, de l aprieteni.la inceput se distribuie gratuit, se invata ushor...dar dupa ce incepi sa`l folosesti..te poate costa al nabii de mult si aici ma refer la sentimente, prieteni, impresii..oameni.nu`mi plac oamenii care pun etichete, dar uite ca si eu pun etichete.si mi`am luat de la viata 2 palme zdravene.incerc sa nu mai pun etchete, dar n`am inca capaitatea..sau suportul sufletesc..de a accepta lumea asa cum e.vorba aceea..am fost croita dupa niste tipare.
ma gandeam zilele astea la mine.ma gandesc des la mine, la ce simt l ace vreau, incerc sa ma redescopar si tot degeaba.am ajuns la 20 de ani si ma uit in urma..pare totul atat de gol.regret amarnic, ca n`am fost ca ceilalti. ca n`am avut curaj sa sar in cap, cand am simtit nevoia, ca n`am stiut sa iau viata in piept chiar daca m`ar fi doborat sau durut. tot ce`am stiut a fost :fuga!..am fugit de mine, de ei de tot ce exista.de ce??am cautat raspunsul la intrebareasta si l`am gasit: frica! frica de a nu gresii, frica de a fi judecata, frica de..nereusita!!de unde a pornit frica asa??..cred ca am gasit raspunsul si la asta..am fost invatata ca n`am voie sa am esecuri!! mare prostie!! cum poti sa ai reusite daca nu stii sa pierzi??? acum ii urasc pe ai mei...nu exista copilul "perfect", "ideal"..spanac pe varza! sunt foarte revoltata!!..pt mine exista doar copii si atata..
stii ce mi se pare atat de aiurea???..ce`au incercat ei sa cladeasca sau ce`au cladit..jumatate ma chinui eu sa daram.acum ai sa nu fiu...nesimtita, nu exista parinti perfect...mi`au 'dat" si parti pozitive..poate prea pozitive..pt lumea asta...si totusi, e o risipa..ei cladesc eu daram...am obosit...si stai ca abia e inceputu..o sa vad ce mai descopar
ce inseamna sa fi dependent?..pana de curand credeam ca dependenta se refera doar ca cei care sunt dependenti de alcool, de droguri, de net de...etc..in nici un caz n`am crezut ca poti fi dependent de anumite sentimente.paradoxal nu??cel putin asa mi se pare mine...am inceput sa`mi dau seama ca sunt crescuta in tipare...si ca nu bat dincolo de ceea ce e ingradit.pare stupid dar e adevrat.asta sunt, atata vad.
sunt dependenta de anumite sentimente..cum ar fii tristetea.caut mereu motive sa fiu trista.suna ciudat?? da, mie mi`a sunat foarte ciudat pana am inceput sa`mi dau seama ca asa e.sunt dependenta de oamenii, in sensul ca trebuie sa fiu in umbra cuiva.da, n`am coloana vertebrala..dar asta nu inseamna ca ma poate dobora orice.am reusit sa ajung pana 'aici", dar nus chiar atat de fragila.
sunt multe , insa nu ma pot reculege.inca nu pot merge singura in picioare.am descoperit ca la 20 de ani ..eu invat sa merg in picioare, insa cu sprijing.unde au fost pana acum cei care trebuiau sa ma invete sa merg, unde am fost eu???ce`au facut ai mei pana acum???...simplu...m`au tinut mereu de mana..si n`am invatat sa merg singura.e vina mea?? e vina lor???
cred ca e a mea..poate trebuia sa`mi dau seama demult ca nu mai trebuie sa ma sprijing de ei.e drumul meu, sunt alegerile mele.indiferent cum ar fii ele..sunt ale mele , iar ei ar trebuii sa le accepte fie ca le convin, fie ca nu.
sunt dependenta de ai mei, sunt dependenta de o anume "ea", sunt dependenta de sentimentul de singuarate, de melancoliile mele, de...ideea de culpabilizare...de...neavoia de a suferii.cine ar citii toate astea, ar zice ca sunt nebuna.da, sunt nebuna, dar ma pot trata, pt ca am capacitatea de `am recunoaste nebuia.e adevarat ca drumul e lung pana la vindecare, dar nu imposibil.
sunt sanatoasa, sufar doar cu capul :)
